Pct_9.png


Punctul 9 - Promovarea modelului de scientist-practitioner ca model de aspirație în practica psihologică din România.

 

Psihologia este o practică fundamentată științific. Acest principiu este înrădacinat în toți psihologii, este baza codurilor etice la care psihologii aderă și fundamentul utilității noastre pentru indivizii, grupurile, comunitățile și societatea pe care o deservim.

Modelul psihologului ideal este de aceea un model de "scientist-practitioner": un profesionist a cărui practică este ghidată de dovezile științifice și care poate integra știința pe care o consultă sau chiar el însuși o produce, în practica sa profesională.

Climatul actual al profesiei, acceptat sau poate chiar încurajat de actuala conducere la vârf a CPR, este din păcate contrar acestui deziderat.

Din acest punct de vedere, avem să le reproșăm acestor doi oameni două lucruri.

În primul rând, au acceptat fără să intervină proliferarea unor modele de intervenție sau măsurare strident neștiințifice, care sunt vizibile pentru restul societății și care decredibilizează statura socială a întregii noastre profesii. Am văzut cu toții reportaje despre terapii cu îngerași, cu fluxuri energetice și anse, măsurare a aurei, ezoterism și alte bazaconii. Conducerea CPR ar fi putut să intervină, atât în rândul nostru cât și public, pentru a stopa aceste derapaje de la ceea ce psihologii consideră o practică (măcar) acceptabilă. Ar fi trebuit să facă asta, pentru a apăra profesia, dar nu au făcut-o.

În al doilea rând, au încurajat, din interes personal și motive pecuniare, crearea unui sistem de formare așa-zis științifică ce nu are nici o legătură nici cu creșterea competenței practice și nici cu aderarea la principii științifice. Felul în care a fost gândit actualul sistem de credite profesionale - și mai ales felul în care au fost obligați psihologii să îl adopte - încurajează cumpărarea de credite și nu de competență: sintagma "merg să mai îmi cumpăr niște credite" a luat locul lui "merg la o conferință" în rândul multor psihologi. În fapt, starea contactului cu știința este astăzi deplorabilă: mulți psihologi azi nu mai merg la conferințe, ci merg la “ceva ce îmi dă credite”, iar diverse studii empirice (precum studiul APIO din 2011) arată că mai puțin de 5% din psihologii români citesc măcar o revistă științifică, măcar o dată pe an.

Mai ne amintim de entuziasmul extraodinar al primelor conferințe naționale de psihologie, de la Constanța, Calimănești sau Cluj: mii de psihologi care veneau de dragul colegilor și a științei pe care o împărtășeau cu ei, iar nu ca să își cumpere niște credite, și ne simțeam mândri să fim parte a acestei profesii. Acest spirit a fost zdrobit - mulți dintre psihologii tineri nu mai înțeleg nici măcar cum ar trebui să arate o conferință științifică.

Destructurarea intenționată a spiritului și crezului fundamental al unei bresle a culminat în atacurile din ultimii doi ani, împotriva mediului universitar.

Istoria psihologiei românești arată că întotdeauna a existat o legătură puternică între universități și practică. Psihologia în România a fost fondată de și în universități, a fost dezvoltată printr-o contribuție serioasă a centrelor universitare și a fost adăpostită în cele mai grele perioade prin care a trecut tot în centrele universitare. După Revoluție, sămânța din care a renăscut psihologia românească s-a legat tot de centrele universitare. Niciodată centrele universitare nu au fost mai importante decât practicienii și întotdeauna a existat respect reciproc și prețuire în ambele aceste grupuri pentru celălalt. Să încerci să distrugi încrederea în această ramură a profesiei și să încerci să asmuți două grupuri artificial create unul împotriva celuilalt este un act iresponsabil și trist al actualei conduceri la vârf a CPR.

Anti-intelectualismul este un curent asociat cu dictaturile și totalitarianismul și nu ne miră că actuala conducere la vârf a CPR are un discurs anti-intelectualist - știm însă că un astfel de discurs nu poate avea câștig de cauză chiar la o profesie intelectuală. Psihologii sunt intelectuali: muncim cu creierul, muncim cognitiv și emoțional iar ceea ce ne ține pe direcția corectă este legătura noastră cu intelectul, cu știința.

Credem cu tărie că restabilirea contactului strâns al practicii cu știința, iar pentru a încuraja abordarea scientist-practitioner sunt posibile o serie de măsuri dintre care enumerăm doar câteva:

1. Publicarea unor ghiduri de bune practici. În 12 ani de activitate CPR nu a reușit să publice nici măcar un singur ghid de bune practici. Știm că niciodată comisiilor nu li s-a permis să facă asta, iar când au avut inițiativă au fost descurajate să continue sau au fost eliminate de pe pagina web a CPR. Susținem cu tărie publicarea unor ghiduri de bune practici coordonate de comisiile aplicative din cadrul CPR: este de competența lor și nu a departamentului juridic să gândească ghiduri și standarde de bună practică în domeniile lor.

2. Publicarea trimestrială a unei reviste privind practica psihologică. Se poate numi “Psihologul” (precum "The Psychologist"), sau “Psihologul Român” (precum "American Psychologist"), sau "Monitorul Psihologiei" (precum "Monitor on Psycholgy") - cert este că avem nevoie de un astfel de vehicol care să ne informeze și care să ne țină uniți. Profesia noastră nu are astăzi o respirație comună - o astfel de revistă poate deveni un liant între noi toți.

3. Organizarea unei convenții bienale. Celebra conferință bienală a APR este acum defunctă - din păcate. A fost lăsată să moară și a fost înlocuită cu o manifestație tristă și controlată politic de actuala conducere la vârf a CPR. Așa-zisele "zile ale psihologului", la care psihologilor li se refuză intrarea de către bodyguarzi plătiți tot din banii psihologilor (sună a Kafka, nu?) nu sunt o manifestare științifică și nici măcar una democratică, de vreme ce unor psihologi li se refuză accesul. Avem nevoie de o manifestare științifică, în care cercetători și practicieni să interacționeze între ei și unii cu alții, pentru a stabili viitoare parteneriate.

4. Măsuri active de înlăturare a derapajelor spre ezoterism prin sancționarea psihologilor care pun într-o lumină nefavorabilă comunitatea noastră prin apelul la practici ezoterice.

5. Introducerea unui sistem de feedback colegial pentru cursurile de formare continuă, asemănător celui existent pentru orice produs, în care participanții să poată exprima opinii despre calitatea cursurilor, precum și de introducerea unui sistem de stele care să reflecte calitatea acestor cursuri din perspectiva participanților. Acest sistem colegial de evaluare va putea fi accesat de către orice psiholog doritor de a accesa anumite programe de formare continuă, pentru a deveni decidenți informați și pentru a permite, în timp, decantarea cursurilor cu un nivel calitativ superior de cele cu probleme (incluzând aici și pe acelea care promovează teorii și concepte cu o încărcătură non-științifică importantă).

Dacă doriți să completați aceste puncte sau doriți să susțineți demersul nostru, vă rugăm să diseminați acest mesaj colegilor voștri și să militați activ pentru aceste idei pentru ca împreună să contribuim la reinstalarea democrației și a integrității în CPR. A venit timpul să schimbăm aceste lucruri!

Apreciem orice feedback și dorință de colaborare pe pagina noastră de Facebook sau la adresa de email This email address is being protected from spambots. You need JavaScript enabled to view it..

 

Semnatari (în ordine alfabetică),

Prof.univ.dr. Eugen Avram, Universitatea din București

Prof.univ.dr. Ticu Constantin, Universitatea A. I. Cuza din Iași

Prof.univ.dr. Ion Dafinoiu, Universitatea A. I. Cuza din Iași

Prof.univ.dr. Daniel David, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca

Prof.univ.dr. Dragoș Iliescu, Universitatea din București

Prof.univ.dr. Mircea Miclea, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj

Prof.univ.dr. Cătălin Nedelcea, Universitatea din București

Prof.univ.dr. Florin Alin Sava, Universitatea de Vest din Timișoara